Negare...

Nu am mai scris ceva de mult. Ideile mi-au fugit ca norii de ploaie vara. M-am pierdut in propozitii fara rost si cuvinte fara inteles. Tot ce am facut a fost sa tastez, si sa tastez, insa fara un scop anume.
Cine a zis ca atunci cand esti indragostit ai inspiratie, a avut dreptate. Am insiruit pagini intregi cu texte care au acelasi scop, aceasi tinta, aceasi tema. Cunvintele au alunecat pe foaia alba de hartie, contopindu-se in propozitii pline de incarcatura sentimentala, dar niciodata terminate. De ce? Nici eu nu stiu. Poate de frica, de frica sa nu isi dea seama nimeni despre cine e vorba, desi nu citea nimeni. Poate ca eu ma tem. Ma tem sa nu ma indragostesc iar, sa cad in aceasi capcana, sa intru iar in acel cerc din care nu mai am scapare.
Si uite ca totusi scriu, dar nu termin. Mi-e teama… de ce? De tot…
Si neg... desi realizez ce se intampla...